Informatii utile

Înfințarea unei plantații de afin

Clima

Clima din România este propice pentru cultivarea afinului cu tufă înaltă. Zonele unde se ating temperaturi extreme atât vara cât și iarna,precum și cele apropriate de mare ar trebui totuși evitate.

Poziționare

Tufele de afin au nevoie de mult soare și din acest motiv nu ar trebui să fie plantate în locuri umbroase,de exemplu sub copaci.De asemenea plantațiile nu ar trebui înființate în văi sau depresiuni pentru că aerul rece care coboară de pe culmi poate duce la înghețul tufelor și mai ales al mugurilor sau florilor.Locurile plane sau elevate sunt cele mai bune.

Solul

Afinul are necesități foarte diferite de alți arbuști sau pomi fructiferi,cel mai important necesarul unui sol cu o aciditate de la 4 la 5 pH.Solurile cu pH ridicat trebuie să fie acidifiate cu sulf.100 de kg de sulf pe hectar sunt necesare pentru a reduce PH -ul solului cu un grad și 200 kg pentru soluri mai grele.Odată ce solul a fost tratat cu sulf ,el trebuie amestecat bine ,de exemplu cu o freza de pământ.Rădăcinile afinului nu vor putea extrage fierul din sol dacă acesta este prea alcalin.Deficiența de fier rezultă în cloroza frunzelor pe nervuri.
Multe soluri din România îndeplinesc necesarul de aciditate.Situația este mai puțin favorabilă în ceea ce privește structura solului.Mare parte a solurilor sunt prea compacte. Ideale ar fi zone din turbarii cu umiditate scazuta in sol.Tot în categoria solurilor favorabile intră solurile usoare,bine ventilate si relativ umede capabile să incorporeze suficient humus .Solurile nisipoase pot fi si ele viabile daca sunt tratate cu humus ( de exemplu rumegus de conifere sau turbă acidă) înainte de plantare.

Plantarea

Pentru a obține cele mai bune rezultate se recomanda pregătirea solului în anul dinaintea plantării.Trebuie scarificat,arat și tratat cu sulf,daca se impune.Este foarte importanta eliminarea buruienilor si a altor plante perene prin erbicidare.Plantarea ar trebui să înceapă cât mai devreme în primăvara anului următor.În primul rând trebuie planificată așezarea rândurilor.Acestea trebuiesc orientate de la nord la sud pentru a le asigura o expunere cât mai bună și mai uniformă la soare.În cazul în care exista pantă plantarea se face de-a latul pantei.În ceea ce privește distanțele dintre plante acestea se pot plata la intervale de minim 70 cm una de alta si 2,5-4m între rânduri.
Pregătirea terenului începe apoi prin ararea randurilor unde se va planta pentru ca ulterior pe aceste rânduri sa se toarne masa organica de genul turbei acide,rumegusului de conifere,scoarței de conifere sau un amestec de nisip și rumeguș sau scoarță. Următoarea operațiune este omogenizarea corespunzătoarea pământului cu masa organică.Plantarea se poate face atât pe teren plat cât și pe biloane .Biloane de circa 30 cm sunt recomandate pentru solurile compacte unde stagnează apa.În România se practica în proporții covârșitoare plantarea pe bilon și acoperirea acestuia cu agrotextil. Nu este însă singura modalitate de plantare sau cea mai bună.Fiecare are plusuri si minusuri.Plantarea cu agrotextil elimină ,în principal, marea problemă a buruienilor dar duce la supraîncălzirea rădăcinilor pe timpul verii.
Plantarea se face un pic mai adânc decât marginea ghiveciului( un deget) și apoi se udă abundent.Daca există sistem de irigare localizat acesta ar trebui să fie funcțional la momentul plantării.Mulcirea este indicată și foarte recomandată.Aceasta se face cu rumeguș sau scoarță de brad. Avantajele sunt numeroase: protejează de îngheț sau de căldură excesivă,menține pH-ul acid,menține umiditatea în sol,asigura nutrienți plantelor prin decompunere.În sfârșit asigură si protecție împotriva creșterii buruienilor. Acestea mai pot fi înlăturate mecanic sau prin erbicidare.

Irigatii

Toate plantațiile au nevoie de apa în proporții mai mari sau mai mici.Din acest motiv calitatea apei este foarte importantă pentru a avea o plantație eficientă.Ideală pentru irigare este apa provenită din rezervoare naturale sau artificiale.Apa di puțuri de adâncime are tendința de a conține multe minerale și de aceea se recomandă pomparea apei din asemenea surse într-un rezervor sau bazin în prealabil.
Rădăcinile superficiale ale afinului îl fac foarte sensibil la secetă,mai ales pe timpul primăverii și al verii.De aceea nici o plantație modernă nu se înființeaza fără un sistem de irigații prin picurare.Ideale pentru afin sunt tuburile de picurare cu picurătoare situate la distanță de 30 cm între ele, cu debit de 1-1,5l/minut/picurător.
Aceste sisteme de picurare se pot folosi și pentru distribuția fertilizanților dizolvabili în apa direct la rădăcina plantelor.

Fertilizarea

În comparație cu alți copaci sau arbuști, afinul nu necesită cantități foarte mari de fertilizanți.Totuși este foarte importantă fertilizarea lor corectă cu compaziție chimică corespunzătoare luînd în considerare întotdeauna aciditatea.O deficiență de nutrienți poate duce la multe simptome respectiv îngălbenirea frunzelor,încetinirea creșterii crengilor,uscarea acestora,producție scăzută sau inexistentă,precum și îmbolnăvirea plantelor.Cea mai eficientă și mai precisă metodă de distribuire a nutrienților este prin sistemul de irigații prin picurare.Suplimentar se pot aplica foliar îngrășăminte cu azot și microelemente.În ceea ce privește compușii care se spală din sol gen azot,aceștia trebuiesc aplicati de mai multe ori pe parcusul ciclului vegetativ pentru a asigura necesarul plantei.

Azot

Se recomandă aplicarea unei cantiăți de circa 50 kg per hectar pe an.Acesta trebuie aplicat începând din primăvară odată ce pericolul înghețurilor de primăvară a dispărut.Ultima aplicare nu ar trebui să depășească sfârșitul lunii iulie. Aplicare prea târzie în an a azotului poate duce la menținerea în vegetare a plantei prea târziu în an și înghețarea plantelor iarna.
Fertilizarea cu azot trebuie ajustată în funcție de tipul solului și fertilității acestuia.Azotul este un element care se spală ușor în urma ploilor dar și a irigării.Mulcirea cu rumeguș sau scoarță reduce cantitatea de azot din sol și din acest motiv ea trebuie dublată în primii doi ani după aplicarea mulciului.

Potasiul

Se recomanda utilizarea acestuia în compuși care nu conțin cloruri.Se recomandă fertilizarea solului cu potasiu înainte de plantare .După aceea se recomandă fertilizarea cu potasiu din anul 3 cu circa 50-70 kg/hectar.

Fosforul

Fosforul se recomandă să se aplice în doze de 20-25 kg la hectar .Totuși, fosforul nu este crucial ,și este necesar în cantități mici.De obicei el se aplică în combinații împreună cu alte multi-elemente.Deficiența de fosfor se manifestă în cazuri extreme de soluri lipsite aproape total, prin micșorarea frunzelor,dar acestea păstrează culoarea verde.Simptomele,chiar și atunci, sunt destul de puțin vizibile.

Magneziul

Plantațiile de pe soluri ușoare au nevoie de cantități cuprinse între 40-80 kg pe hectar.Deficiența de magneziu se manifestă în perioade de secetă sau atunci când se fertilizeză intens cu potasiu și apare cloroza între nervurile(care rămân verzi) frunzelor celor mai bătrâne.

Ca o concluzie, fertilizanții trebuiesc aleși cu foarte mare grija având în vedere producția estimată, vârsta plantelor, dimensiunile, creșterile preconizate dar și fertilitatea și tipul solului unde se află plantația. Solurile permeabile vor pierde repede mineralele. Foarte important este și să nu se aplice îngrășăminte în exces deoarece afinul este o plantă sensibilă la excesul de fertilizanți.

Contactează-ne

0720 016 119